Săptămâna aceasta Mădălina Sîtea ne prezintă noi metode nonformale utilizate de către voluntarii Imago Mundi în activitățile desfășurate de aceștia în școlile din județul Argeș, ca parte a parteneriatului Strategic Lets learn Differenlty, coordonat de Școala Gimnazială Matei Basarab și finanțat de AN din România prin programul european Erasmus+, . Acest articol este realizat cu scopul de a vă ajuta să vă învingeți timiditatea prin intermediul educației nonformale. Încrederea de sine e ceva ce se dobândește. Fără încredere de sine nu putem avea relațiile pe care le dorim, nu putem evolua pe plan profesional, nu putem obține lucrurile pe care le visăm.
Mai jos vă sunt prezentate două jocuri interesante și dinamice care împart aceleași obiective: creșterea încrederii în sine și ceilalți, stimularea relațiilor cu ceilalți și consolidarea noțiunii de om stăpân pe alegerile sale.
,,Pășește și îndrăznește’’
Scopul jocului: stimularea relațiilor cu ceilalți
Descriere:
Participanții sunt așezați în linie (ca la competițiile sportive). Se va fixa un « punct de finish » ce constă într-un însemn cu banda izolieră, de a cărei parte stă moderatorul jocului. Fiecare participant trebuie să asculte o serie de întrebări ce vizează viața personală, de genul « Niciodată nu v-ați confruntat cu probleme financiare. » Dacă răspunsul participantului este contrar enunțului (ba da, m-am confruntat), acesta stă pe loc. Dacă răspunsul este, însă, pro enunțului (nu, nu m-am confruntat), acesta înaintează un pas. Jocul se sfârșește când primul participant ajunge la linia de finish.
Pot fi adresate întrebări pe o anumită tematică, gen discriminare, time management, accesul la educație care să îi determine pe participanți să reflecte asupra temei dintr-o perspectivă personală. Feedbackul și activitatea de debrief de după exercițiu pot constitui o bază pentru discutarea temei alese.
,,Sunt un star ’’
Scopul jocului: creșterea încrederii în sine și în ceilalți
Descriere:
Participanții se vor așeza în două coloane care vor fi plasate față în față, aflate la o distanță de două mâini. Trebuie să își atingă mâinile, constituind fiecare pereche, o barieră. Pe rând, fiecare va trebui să alerge, sigur pe sine, printre cei care stau în coloane, care, în momentul când persoana respectivă trece, își ridică mâinile în aer (ca la concert). Jocul se repetă dacă persoana în cauză nu are încrederea necesară să traverseze printre coloane.
Mădălina Sîtea, Stagiar Asociația Imago Mundi
