Povestește-ne cum ai aflat despre Imago și ce te-a făcut să vrei să faci parte din echipă. Povestea mea a început datorită unor oameni dragi pe care îi cunoșteam înainte de Imago Mundi, este vorba despre Teo și Antonia Constantinescu, la care vedeam multe postări interesante pe Facebook legate de asociație. Când am văzut anunțul cu recrutarea, nu am stat pe gânduri și am aplicat imediat, știind de la început că o să îmi placă. Voiam să fac o activitate extra, să mă dezvolt și să cunosc oameni noi. Deși la primele întâlniri eram foarte timidă, am ajuns să trec peste acest obstacol, datorită oamenilor foarte prietenoși și activităților interactive pe care le făceam.
Un proiect / o activitate de care îți aduci aminte cu mare plăcere. De ce? Mereu o să vorbesc despre Imago Mundi cu plăcere și îmi este greu să aleg o singură activitate, dar îmi amintesc că eram cu doi voluntari în fața unui colectiv destul de numeros și gălăgios, iar noi trebuia să le atragem atenția și să îi liniștim pentru a ne putea desfășura activitatea. Știu că am fost foarte spontani, am adaptat repede câteva jocuri și i-am pus să rezolve ceva fără să vorbească. La final, copiii au fost atât de încântați, ne-au dat bilețele în care au scris mesaje foarte drăguțe și chiar ne-au cerut Facebook-urile să păstrăm legătura.
Cum te-a schimbat experiența Imago? Fără experiența Imago, perioada liceului ar fi fost mult prea banală și probabil că nu aș fi cunoscut, la acel moment, atâția oameni frumoși. Imago m-a făcut să trec de la o persoană extrem de timida și căreia îi era rușine să meargă la întâlniri, la persoana care a susținut o activitate în fața colegilor și a doamnei profesor de limba română. Datorită oportunităților oferite de Imago am reușit să particip la 2 proiecte internaționale Erasmus, în care mi-am îmbunătățit skill-urile de public speaking în limba engleză.
Cum ți-a folosit, mai târziu, experiența Imago pe plan personal și profesional? „Ruptura” de Imago a fost un moment greu, dar știam că odată cu plecatul la facultate, ar fi imposibil să mă implic în același mod. M-a ajutat pe ambele planuri, atât personal, reușind să fiu mai vocală, mai puțin introvertită, să cunosc oameni cu care încă păstrez legătura, iar profesional, de fiecare dată în care am fost întrebată de experiență sau lucruri pe care le-am făcut în liceu, „Imago” era printre primele cuvinte rostite.
Cu ce te ocupi în prezent? În prezent sunt studentă în anul II la Facultatea de Cibernetică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice din București și am ales să continui cu pasiunea mea pentru voluntariat, iar de câteva luni fac parte dintr-o asociație studențească.
De ce ai recomanda tinerilor voluntariatul? Voluntariatul te scoate din zona de confort, te face să devii o versiune mai bună a ta, începi să fii mai empatic, înveți să te gândești și la nevoile celuilalt, te cunoști mai bine și, cel mai important, primești în schimb zâmbete, mulțumiri, experiența cu și despre oameni, amintiri și prieteni. Recomand cu toată inima să faceți ceva extra, niciodată nu e prea târziu să descoperi o pasiune nouă, iar voluntariatul ar putea fi una dintre acestea.
