Povestește-ne cum ai aflat despre Imago și ce te-a făcut să vrei să faci parte din echipă. Păi, simplu. Am fost la un târg de ONG-uri organizat la Pitesti Mall. Voiam să fac voluntariat și tocmai se nimerise târgul. Și după ce am fost la fiecare stand, am ajuns și la Imago, acolo am dat de Oriana, voluntar deja, care a fost foarte drăguță cu mine și mi-a explicat ce și cum, și-am zis “Asta e”, am urmărit intens activitatea și-am încercat să iau parte la fiecare activitate cu invitați. Apoi când s-au făcut selecții de voluntari am făcut puțin, como se dice… am intrat pe ușa din spate… adică la o întrebare din interviu (nu mai știu care, probabil “Ce mă recomandă?”), am răspuns franc “Sunt Vlad”. Nebun eram eu de felul meu pe vremea aia. Acum sunt calculat matur și liniștit 🙂 .

Un proiect / o activitate de care îți aduci aminte cu mare plăcere. De ce? De toate îmi amintesc cu plăcere de prima mea activitate pe platoul Trivale – un atelier de educație nonformală outdoor -, de mersul cu cortul pe valea Vâlsanului, unde am “împrumutat” niște lemne pe ascuns de la pădurar (eu așa-mi amintesc), dar o să zic activitatea de la Mălureni unde am fost implicat în organizarea atelierului. Toți făceau lucruri mișto în organizare. Eu mereu încercam să-i ajut și să mă distrez, îmi făcea plăcere. Și când Costin a zis că eu o să organizez atelierul de la Mălureni, m-am speriat un pic pentru că știam că nu pot face ce fac Oriana și Alexandra, așa că am zis că-l gândesc în autobuz, iar în autobuz mi-am zis că-l fac acolo pe loc. Mie unu mi-a plăcut. Am scris “Oda Salamului” împreună cu ei. (SPER CĂ-MI AMINTESC BINE, MEMORIA DE ELEFANT NU PREA MĂ ÎNȘEALĂ DAR CINE ȘTIE).

“Salamul, salamul

Mânânci și nu te doare capul.

El vindecă boala

Și vibrează amigdala.

De îți vine să-l arunci,

Ești nebun!

Salamul e bun.”

Cum te-a schimbat experiența Imago? Cu vorbitul în public, n-am avut frică niciodată (sau cel puțin niciodată la Imago). Un lucru ce n-am să-l uit niciodată e senzația de katharsis de după, mai ales lucrând cu copiii din mediul rural. Poate că n-am arătat-o niciodată având mereu pe față masca “Thaliei” dar în drum spre Moșoaia o puneam pe “Melpomeme” și mă gândeam la ei și la mine. Mi-e dor să simt din nou că fac ceva bine. Parcă-mi curgea miere pe inimă!

Cum ți-a folosit, mai târziu, experiența Imago pe plan personal și profesional? Neștiind, m-a ajutat foarte mult la ceea ce fac acum. În anul I în primul semestru am avut un atelier doar de jocuri în care experiența jocurilor făcute la Imago s-a vazut din plin. Mereu m-am gândit la asta in timp ce le faceam și ce frumos le-a așezat viața.

Cu ce te ocupi în prezent?  Sunt Student la UNATC, sectia Actorie, anul III, licență. De ce ai recomanda tinerilor voluntariatul?  Empatie. Nu cred că se înțelege dar se rumegă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s